Vindecare prin reflexoterapie

Imi place intaia zi a unui an nou. Dupa zgomotul asurzitor al petardelor, artificiilor si chiuiturilor bahice, avem parte de o zi de reflectie. O zi in care nu mai turam motoarele masinilor, nu mai avem cozi si nu ne mai imbulzim unul in altul. Nici macar nu mai avem puterea sa o facem. Universul asterne un moment de liniste divina, intr-o incercare solitara de a echilibra energiile. Zgomotul este urmat de tacere, haosul de introspectie. Frustrarile adunate intr-o bucurie de-o noapte sa clatina in fata inteleptului moment de respiro. Si ne intrebam daca are rost sa o luam de la capat, asa ca anul trecut. Cu aceleasi stereotipuri, cu aceleasi imbulzeli si canoane, cu aceleasi ticuri, obiceiuri si rigiditati ale mintii emotionale colective. Sau o sa incercam ceva nou, pe care nu l-am experimentat, dar care banuim ca exista ascuns, in interiorul linistei prevestitoare de o noua schimbare.. Sa nu irosim aceasta zi, de 1 ianuarie.